Pribegie prin Calea Lactee

Pe buzele-ti rosii
tacerea isi joaca umbrele.                                      
caravane
prafuite de vise
isi taraie existenta
in desertul
caprui
al ochilor tai.
pasii tai
isi murmura cadenta.
calatori prin veac
isi cauta cararea
inexistentei.

Cheama-ma
sa-mi plang umarul
pe umarul tau stang
sa-ti devin coasta
sa renasc
din tine
prin tine.

ia-mi sufletul la brat
sa ne lepadam
de universul trupurilor
sa devenim
clipe
in zarea amintirlor
tic-tac-uri
ale unui ceas
bolnav
de prea mult timp.

Pribegi,
prin Calea Lactee
sa ne picure buzele
cu lapte
si miere
si praful stelar
sa ni se lipeasca de talpi -
 umbra fierbinte
ale sarutarilor noastre.

Hai,
cheama-ma,
sa-mi ning abanosul parului
printre degetele tale.
sa-mi cern faina trupului
peste sufletul tau
dospit de dorinta.
sa impletim
un colac de salvare
pentru clipele albe
si negre
ale zilei de maine.