Translate

Urmariti-ma prin e-mail

Pusculita cu amintiri...

Sunt prinsa in capcana propriului meu trup. As vrea sa fac ceva, sa scap, sa fiu libera. As vrea sa pot face ca Iona. Mi-e frica.
As vrea sa nu ma mai afecteze faptele celorlalti. De ce fiecare lucru pe care il facem are repercursiuni si asupra celorlalti? De ce oare ceea ce fac altii ma afecteaza si pe mine? Vreau ca toate consecintele faptelor mele sa ma priveasca doar pe mine. Vreau sa fiu singura. Uneori visez ca traiesc undeva departe, in padure, intr-o casa solitara. Singura cu mine insami. Singura in fata sinelui ca in fata Judecatorului suprem.
Dar am nevoie de ceilalti. Si ei au nevoie de mine. As vrea sa fug. As vrea si sa raman. Ma privesc in oglinda ca sa imi dau seama cine sunt. Nu vad decat un chip palid, cu ochi mari si buze rosii. Asta sunt eu? Atat reprezint eu?
Asa ma vad ceilalti. Pentru lume, nu sunt decat un alt chip in oceanul de chipuri ce ne inconjoara. Sunt eu si totusi nu sunt doar atat. Ceea ce vad ei e doar un chip. Eu sunt mai mult. Sper sa fiu mai mult.
Oh, Doamne! Totul o ia razna. Ma caut pe mine tot mai mult. Am nevoie de mine, dar cu cat sap mai adanc, cu atat mai intuneric se face. Totul in mine e un haos. Obosesc.
Constientizez prea multe. Prea mult. Ma sperie ceea ce as putea fi. Ceea ce se ascunde in mine. Cel mai mare dusman al meu, am descoperit, sunt eu insami. Eu am puterea de a-mi face rau mai mult decat oricine altcineva.
Sunt nesigura, vreau prea multe. Oh, vreau... VREAU!!!!