Destin I

Pumnul cazu ca un traznet asupra siluetei mici, pe care spaima o tinea lipita de perete. Trupul mic si slab se prabusi la pamant, lovindu-se in cadere de coltul mesei de bucatarie. Femeia isi duse instinctiv mainile la cap si se ghemui pe podea, incercand sa sape astfel de ploaia de lovituri care nu mai inceta.

         Timpul se opri in loc. Se auzi zgomotul usii trantite, dar nu indrazni sa priveasca in jur. Si chiar daca ar fi indraznit, durerea care ii paraliza tot trupul o impiedica sa faca cea mai mica miscare.

Ceasul de pe perete isi ticaia monotonul ritm. Dasa nu mai stia de cat timp zacea pe podeaua bucatariei… I se parea o vesnicie. Ar fi vrut sa planga, dar parca durerea ii impietrise si sufletul. Cand gasi suficienta putere pentru a se ridica de jos, afara era intuneric. Ploua torential.

         Dasa isi aseza pe umar breteaua rochiei rupte si deschise geamul. Isi dorea sa fie acolo, in ploaie, si ploaia sa spele totul. Durerea, umilinta, nepasarea… Totul… Isi aprinse o tigara si se cuibari pe unul din scaunele de bucatarie. Gemu usor, caci o durea tot trupul. Isi fixa privirea pe geam, privind pierduta la ploaia ce batea in geam. Zgomotul ploii ii linistea intrucatva sufletul. Reveni la realitate doar cand simti ca jarul tigarii ii ardea degetele. Zdrobi chistocul in scrumiera si se ridica.

         Aluneca usor pe culoar si trecu in baie. Intra direct sub dus, neindraznind sa se priveasca in oglinda. Apa fierbinte ii aluneca pe trupul plin de lovituri, atenuand usor durerea.

“De-ar fi posibil ca si durerea sufleteasca sa treaca cu un simplu dus.” Isi spuse Dasa. Cand dusul isi facu efectul si Dasa isi mai reveni, se infasura intr-un prosop si intra in dormitor.

         In camera mirosea puternic a alcool. Pe covor zacea intins un barbat, cu o mana ridicata pe pat. Avea o silueta imensa, un corp bine facut, brate mari. Pozitia lui indica faptul ca incercase sa se aseze in pat, dar se prabusi inainte sa reuseasca. Dasa isi privi dezgustata sotul.

         Cand il cunoscuse, cu 6 ani in urma,simtise ca el este barbatul perfect pentru ea. Avea un sarm incredibil, un zambet care subjuga si o privire patrunzatoare. Parul lui blond ii dadea o infatisare placuta si, in ciuda siluetei lui masive, lasa impresia ca are o fire blanda si de incredere. Bratele lui mari promiteau protectie si siguranta. Stransa in imbratisarea lui calda, Dasa se simtea ocrotita, iubita… simtea ca toate nalucile trecutului dispar.

         Dar ce amarnic s-a inselat… “Mielul cel bland s-a transformat peste noapte intr-un taur infuriat. Cu fiecare strop de bautura pe care il pune in gura, isi pierde mintile. Pana si dragostea si-a inecat-o in bautura, nenorocitul….”, sopti Dasa cu sila la vederea sotului ei. “ Uite ca istoria se repeta, pana la urma. Toata viata am fugit de oameni beti si de violenta, si tot peste asta am dat”, gandi femeia cu tristete.

         Dasa isi amintea scenele din copilarie, cand tatal ei venea acasa beat si o batea pe mama ei cu salbaticie. Ea statea ghemuita intr-un colt al camerei, privind totul plangand, astupandu-si urechile cu mainile, sa nu mai auda tipetele mamei ei. Pe la 8 ani, a inceput sa intervina in certuri, sarind in apararea mamei sale, suportand ea mania crunta a tatalui. Ani intregi s-au scurs asa, mereu cu aceeasi scena repetandu-se aproape zilnic, ca un disc stricat. Pana cand…

“ Pana cand mama nu a mai suportat si s-a stins… Pana cand pe tata l-a luat politia si l-a inchis pentru omor… Iar eu…” Dasa suspina dureros. Avea doar 16 ani si s-a trezit singura pe lume. Atunci si-a jurat ca ea nu va mai trece niciodata prin asa ceva.