Translate

Urmariti-ma prin e-mail

marți, 9 august 2011

Visul III

 Nalia privi in jur. Cafeneaua, colegii ei de munca, pana si clientii, mereu aceeasi.... totul era neschimbat. I se parea ca trecuse o vesnicie de cand ajunsese sa lucreze la „Blue Dreams”. Venise aici atrasa de nume- si ea avea un vis de indeplinit. Dar, in mod paradoxal, incetase sa mai viseze. Visul ei se transformase incetul cu incetul intr-un fel de datorie. Facea totul mecanic, nimic nu o mai mira si nici impresiona. -          Iarasi ai cazut pe ganduri? o intreba Lete. -          Ma gandeam la cum o sa arati tu- o strengarita, in rochie de mireasa, rase Nalia. -          Mincinoaso! Lete incepuse si ea sa rada. Eu abia astept sa te vad pe tine in rochie alba de mireasa. -          Hmmm... o sa ai de asteptat cam mult, i-o intoarse Nalia. Si oricum, rochia mea de mireasa va fi neagra... -          Neagra, ca si sufletul tau, scorpie ce esti... mai coboara si tu standardele. Daca esti asa de pretentioasa, nici nu ma mir ca nu o sa te casatoresti prea curand. Lete era cea mai buna prietena a Naliei. Se cunosteau de ani de zile, asa ca era de ajuns sa o priveasca  ca sa isi dea seama ca, de fapt, Nalia nu era dezamagita atat de altii, cat de sine. Se implicase prea mult in tot ceea ce facea, incat sufletul ii era prea obosit ca sa se mai poata bucura de rezultate.  Ziua trecu repede si placut. Seful lor, o persoana morocanoasa si mereu pusa pe cearta, nu daduse pe la cafenea, asa ca toti erau relaxati. -          Ce zici de o plimbare? Nu am chef sa merg acasa, spuse Lete. Nalia accepta. Ploaia se oprise, cerul era senin si calm, si in jur toul mirosea a curat. Cele doua fete se plimbara o vreme in tacere. Lete fu prima care isi exprima gandurile. -          Stii, Nalia, mi-e putin frica... -          Frica de ce? Intreba Nalia, inca pierduta in ganduri. Lete se opri brusc, culese de pe jos o frunza ingalbenita, uda din cauza ploii, si o privi lung. Nalia se opri si ea, curioasa. O privi pe Lete si incepu sa rada. -          Hai, scumpa, nu fi copil. Te mariti, nu te duci la moarte, spuse Nalia imbratisand-o. Uita-te la mine. Stii doar ca, indiferent ce se va intampla, iti voi fi alaturi. Doar si tu ai spus asta dimineata. Diferite, dar mereu impreuna. Nu ai de ce sa te temi. Oricum, Razvan te iubeste enorm. -          Si daca...daca nu o sa fie asa cum vreau eu sa fie? Intreba Lete, privind spre Nalia cu niste ochi mari si inocenti. -          Da’ ce crezi tu? Ca te mariti si ajungi brusc in Paradis? O sa-i faci vreo doi-trei plozi, dupa cativa ani o sa inceapa sa te insele... Lete se imbufna. Nalia incepu iarasi sa rada. Ei, macar zi mersi ca nu ai o scorpie de soacra. -          In schimb, am o scorpie de prietena. Tot aia mi-este... Lete mai privi o data frunza pe care o tinea inca in mana, apoi o arunca in sus. Crezi ca ii e dor de inaltime? Intreba Lete. -          Nu... Nalia privea si ea frunza dansand prin aer, apoi cazand in santul plin de noroi. Cred ca s-a resemnat. Nu poti fugi de schimbari, Lete. Sunt inevitabile, asa ca trebuie sa le accepti. Aerul tare si discutia lejera le aduse fetelor zambetul pe buze. Incepuse sa se insereze. Luminile orasului dadeau un farmec ireal acelei seri. Totul parea un vis. Dar orice inceput are si un sfarsit. A doua zi aveau de mers la lucru, asa ca Lete si Nalia se intoarsera acasa. Clipele, orele, zilele se scurgeau mereu la fel, nesfarsite ca si pedeapsa lui Sisif.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea ta conteaza :)