Translate

Urmariti-ma prin e-mail

luni, 30 aprilie 2012

Calea mea, calea corecta



Poate ne vom aminti de aceasta poveste, data viitoare cand vom insista ca cei din jur sa faca neaparat ceea ce facem noi, pentru ca aceea e singura cale corecta, sa gandeasca exact ce gandim noi, pentru ca altfel habar n-au ce inseamna viata si sa simta exact ce simtim noi despre un anumit lucru, pentru ca altfel nu se poate.

“Un profesor universitar si sotia lui au decis sa faca o croaizera in Caraibe- vacanta visurilor lor- dupa pensionarea lui. In ultima sa zi de lucru, profesorul si-a impachetat servieta si a plecat de la universitate. Desi il pasiona gandul calatoriei, nu era usor sa lase in urma o viata de munca. Profesorul era obisnuit sa stea in fata studentilor sai, impresionandu-i atat cu profunzimea, cat si cu vastitatea cunostintelor sale.
- Spune-mi, il intreba pe ingrijitor in timp ce erau condusi in cabina unde urmau sa fie cazati la bordul navei, ai studiat vreodata psihologia?
Cand baiatul a raspuns ca nu, profesorul a intrebat: Cum se poate asta? Lucrezi intr-un domeniu cu oameni. Cu siguranta ai nevoie sa intelegi cum gandesc si se comporta oamenii, nu numai ca sa iti faci munca, dar si sa intelegi mai mult despre viata. Detest sa spun asta, dar daca nu ai studiat psihologia, ti-ai pierdut jumatate din viata.
Pe punte se apropie un marinar care fluiera vesel in timp ce lustruia alamurile.
- Ai studiat filosofia? se interesa profesorul.
- Nu, domnule, spuse marinarul, curtenitor. Sunt multumit cu ce fac. Sunt platit ca sa vad lumea. De ce as avea nevoie sa studiez…ce era…filosofia?
- Studiind filosofia, raspunse profesorul, ai sti mai multe despre sensul vietii. Ai intelege mai in adancime experientele pe care le traiesti. Ai fi capabil sa discuti cu alte persoane la un nivel intelectual. Daca nu faci asta, pierzi jumatate din viata.
O zi sau doua mai tarziu, profesorul intalni un alt marinar. Acesta se sprijinea de pupa, pescuind intr-un golf in care ancorase vasul.
-Ai studiat antropologia? il intreba pe modestul baiat.
Cand omul raspunse ca nu, profesorul ii spuse cum cunostintele despre alte popoare si culturi i-ar imbogati foarte mult calatoriile si drumurile in insule exotice.
-Daca inveti despre triburile din teritoriile pe care le vizitezi, experientele tale vor fi mai bogate, spuse el. Antropologia te va invata despre ritualurile, ceremoniile, legendele si folclorul bastinasilor pe care ii intalnesti. Fara sa faci asta, iti pierzi jumatate din viata.
Deloc surprinzator, reputatia profesorului s-a raspandit cu repeziciune pe tot vaporul. Marinarii si echipajul de la cabine il evitau, de groaza sa infrunte intrebarile si prelegerile sale.
Apoi, intr-o noapte neagra ca smoala, in mijlocul unei mari fara margini, lovi un uragan. Izbita de vanturile puternice si apele zdrobitoare, carena micului vas scartaia si trosnea sub forta furioasa a naturii. Profesorul si sotia sa si-au pus vesta de salvare si au alergat spre barcile de salvare, unde marinarii organizau pasagerii in pregatirile pentru abandonarea navei. Un marinar, vazandu-l pe profesor se opri si intreba:
-Ati studiat inotul?
-Nu, spuse profesorul cel ingrozit, apucand strans balustrada cu o mana si tinandu-si sotia cu cealalta.
-Ce pacat, spuse marinarul. Daca vaporul se scufunda, s-ar putea sa va pierdeti intreaga viata.”

luni, 23 aprilie 2012

Primavara...                                                                           
O pictura parfumata cu vibrari de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspina un vals de fanfara.

O lunga primavara de visuri si pareri ...

O lunga desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pala lucratoare
Arunca o privire în zarea de azur.

O noua primavara pe vechile dureri ...

Apar din nou taranii pe haul de câmpie,
În infinit pamântul se simte tresaltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar ramâne totul o lunga teorie.

O, când va fi un cântec de alte primaveri ? ! ...
                   George Bacovia- Nervi de primavara

duminică, 22 aprilie 2012