Destin II

         Ceasul incepu sa sune cu insistenta. Dasa incerca sa-l opreasca, dar trupul amortit parca nu vroia s-o asculte. Adormise pe scaun, intr-o pozitie foarte incomoda. “De parca nu m-ar fi durut deja toate… “ Opri ceasul si privi in jur. Igor,sotul ei, era tot pe covor, in aceeasi pozitie.

         Dasa se ridica, il ocoli si porni spre baie. Dupa ce se spala si se imbraca, se privi in oglinda. Parul brunet ii era ciufulit, fata ii era alba, iar un ochi ii era incercuit de un halou vinetiu. Buza de jos ii era sparta, iar pe frunte avea o mica taiatura. Incerca sa se aranjeze in asa fel incat sa acopere urmele scenei din seara precedenta, dar machiajul nu reusi sa ascunda totul. “ La dracu’!” Dasa se mai privi o data in oglinda, isi puse o pereche de ochelari indeajuns de mari incat sa-I acopere jumatate de fata si iesi.

         Masina ei mica o astepta in fata portii. Pe drum spre judecatorie, femeia se opri sa-si ia o cafea. Ar fi facut orice sa nu trebuiasca sa mearga la lucru. Stia ca toti o vor privi cu mila. Or ea ura mila si compasiunea celorlalti mai mult decat orice. “ Toti te compatimesc, dar nimeni nu te ajuta”, gandi ea urcand scarile tribunalului. Dasa era avocata, una dintre cele mai bune din Londra.

         Ziua trecu greu, partial din cauza faptului ca nu avusese niciun proces, si pentru ca, asa cum se astepta femeia, toti colegii ei o priveau lung si susoteau de fiecare data cand trecea pe langa ei. Dasa era prea obosita ca sa ii mai pese. Nu era prima data cand asta se intampla.

-        - De ce nu il parasesti?, o intreba George, singurul dintre toti colegii cu care Dasa se intelegea. De cat timp il suporti?

-        - De prea mult timp, raspunse Dasa cu o voce obosita.

-        - Si atunci, de ce il lasi sa te trateze asa? De ce ii permiti sa-si bata joc de tine? Dasa, tu esti o femeie extraordinara… nu merita sa suporti asa un animal langa tine, continua George, intinzandu-I o tigara. Dasa isi aprinse tigara si sufla fumul prelung.

-        - Crezi ca nu am incercat sa divortez?, raspunse ea cu o voce chinuita. Crezi ca eu nu vreau sa scap din Iadul asta?

-        - Si de ce nu o faci? Ce te opreste?,continua George sa o interogheze.

-        - Ce ma opreste? Dasa il privi ironica pe colegul ei. Nu-l cunosti pe Igor? Daca plec si ma gaseste, e in stare sa ma omoare. Facu o pauza de cateva secunde, apoi continua: si oricum, nu am unde fugi… Stii doar ca nu am pe nimeni…

George tacu. Stia ca Dasa are dreptate. Stia ca Igor ar fi fost in stare de orice ca sa o gaseasca si sa o aduca inapoi, vie sau nu… Ar fi vrut sa o poata ajuta. Dar Igor Tarasov era unul dintre cei mai bogati si mai influenti oameni din Londra.  De fapt, cunostintele lui se intindeau in toata Anglia. Sa o ajute ar fi insemnat sa-si puna singur streangul de gat.

-       -  Imi pare rau, Dasa… Vocea lui exprima regretul si neputinta de a o ajuta.

-       -  Ne vedem maine, George. Dasa ii zambi stramb. Si ei ii parea rau…

 Drumul spre casa ii dadea fiori reci pe sira spinarii. Se gandea cu ironie la situatia ei. Ea, Daria Egorov, era cea care rezolva problemele tuturor. Toti apelau la ea in calitate de avocat, de colega, de prietena… Dar, in mod paradoxal si absolut stupid, pe ea insasi nu se putea ajuta. Pe ea nu o putea ajuta nimeni.

De 4 ani, de cand devenise sotia lui Igor Tarasov, viata ei se schimbase complet. Avea 22 de ani pe atunci, era multumita cu realizarile ei, era o tanara la inceputul carierei de avocat si viata i se deschidea luminoasa in fata. Doar dragostea ii lipsea. Asta ii lipsise intotdeauna, inca din copilarie.

         Si atunci, l-a cunoscut pe Igor. Mai mare decat ea cu 5 ani, era un tanar  frumos, linistit, inconjurat mereu de o aura misterioasa. Dasa vazuse in  el iubirea pe care nu o primise niciodata. Tatal lui Igor era un om de afaceri cunoscut- fiul lui ii calca pe urme. Primii doi ani ai relatiei lor au reprezentat pentru Dasa Paradisul. “ Anii aceia au fost un vis frumos. Si au disparut la fel de repede precum un vis”, isi spuse Dasa cu regret.  

         Dar dupa ce Stepan, tatal lui Igor a murit, la scurt timp dupa nunta lor, totul s-a schimbat. Igor a inceput sa-si arate adevarata fata. Incepuse sa lipseasca de acasa cu zilele, timp in care petrecea in compania diversilor “prieteni” si a diferitelor femei de ocazie, iar cand ajungea acasa era mereu beat.  La inceput, cand Dasa ii reprosa comportamentul destrabalat, Igor isi cerea scuze si pentru o perioada, redevenea barbatul pe care Dasa il cunoscuse si de care se indragostise. Dar, cu timpul, el ajunsese sa nu-si mai ceara scuze pentru iesirile lui, pe care le considera “normale” si incepuse sa isi trateze sotia cu indiferenta.

         Dasa isi amintea si acum certurile zilnice dintre ei doi, pe ea implorandu-si sotul sa renunte la viata de destrabalare, si noptile pe care si le petrecea singura in pat, plangand. Intr-o zi, i-a spus ca vrea sa divorteze. Atunci, Igor a lovit-o pentru prima data. Indurerata, dezamagita, Dasa s-a mutat la o prietena. Igor a venit dupa ea, plangand si cerandu-si scuze, implorand-o sa se intoarca, cu promisiuni false ca totul va fi bine, ca el nu poate trai fara ea, ca pentru ea se va schimba. Iar ea l-a crezut. De atunci, viata ei a devenit un Iad.

“ Fuck it! Ce nai…?”, suiera Dasa apasand claxonand si apasand frana pana la podea. In fata masinii, pe sosea, un vagabond ce ii sarise brusc in fata, dansa cu o sticla de alcool in mana. Dasa scoase capul pe geam si se rasti la vagabond. Dupa ce acesta parasi carosabilul, femeia mai merse cateva sute de metri si parca in fata unui magazin, cu gandul sa isi ia un pachet de tigari.

         Intrand in magazin, Dasa isi vazu reflectia intr-o vitrina. La prima vedere, parea o fetiscana de 16-17 ani, nu o femeie de 26 de ani. Statura ei mignona, parul negru ce cadea in bucle si ii incadra delicat fata mica, tenul alb, gura mica si buzele pline o faceau sa para mai degraba o adolescenta timida. Costumul ei deux-piece, gri si sobru, parea usor nepotrivit fizionomiei ei si aducea mai mult a costum de Halloween.

         “ Sunt tanara. Sunt atat de tanara…”. Dasa parea sa realizeze acest fapt abia in clipa de fata. Intamplarile din ultimii ani, casnicia ei ce parea mai degraba o piesa de teatru prost scrisa o faceau sa se simta fara varsta, fara trecut, fara viitor. In sufletul ei exista doar un prezent blestemat, mereu acelasi, ce sfida succesiunea zilelor.