Destin IV

In dormitor, Dasa se dezbraca de tinuta de birou si trase pe ea o rochie simpla din bumbac, neagra. De cand sotul ei incepuse sa bea si sa o bata, negrul incepuse sa-i predomine in garderoba. Femeia isi intinse alene trupul, care mai purta inca durerea bataii de aseara.

     Inainte sa aiba timp sa se dezmeticeasca, doua brate puternice o inlantuira brusc si Dasa, incercand sa scape stransorii de fier, cazu pe pat. Trupul urias si greu al barbatului se pravali peste ea. Mainile lui mari incepura sa o pipaie frenetic, iar gura lui aluneca salbatic peste gatul si sanii ei.

-        - Da-te jos, animalule!, tipa Dasa speriata. Inima i se facu cat un ac de gamalie si aproape ca uita sa mai bata, de spaima. Da-te… O lovitura puternica peste fata ii curma vorbele. Igor parea posedat. Dasa nu intelegea cum reusise el sa ajunga din bucatarie in dormitor, in starea crunta de betie in care se afla.

Barbatul smulse violent rochia de pe ea si musca din trupul tanar fara mila. Dasa se zbatea disperata, dar barbatul era mult prea greu pentru a-i permite cea mai mica miscare. Lacrimi de umilinta, de rusine si de dezgust ii spalau femeii fata, prelingandu-se in siroaie amare in ureche si pe gat.

         Timpul ramasese suspendat undeva departe, martor ocular ce privea cu sadism marsavia ce se savarsea sub ochii lui.

                  Razele soarelui ce anunta inca o dimineata frumoasa de toamna aluneca usor peste trupurile celor doi. Nimeni nu ar fi reusit sa descopere care dintre cele doua chipuri era mai alb. Trupul femeii era imobilizat sub trupul masiv si inert al barbatului ca intr-o camasa de forta.

         Dasa se trezi si amintirile dureroase ale noptii o napadira. Incerca sa inlature trupul care o strivea, dar se simtea de parca ar fi incercat sa mute un munte. Cand, intr-un final, dezgustul ii oferi puterea necesara si trupul barbatului se rostogoli pe spate alaturi de ea, un tipat de groaza umplu camera.

         Femeia privea ingrozita la barbatul de langa ea, la fata lui schimonosita si vanata, la ochii lui deschisi, al caror alb era acum patat de vinisoare rosii si singurul gest de care mai fu capabila inainte sa lesine a fost sa sune la politie.