Micuta lebada - Teatru

Personaje: Dora, Tyna, Mark

Actul 1, scena 1

Un bulevard. Se observa intrarea in "Lebada alba", o cafenea cocheta cu ferestre foarte mari. O terasa mica, umbrita de niste copaci, cu 10 mese mici, cinci de o parte, cinci de alta. La o masa, un cuplu. Intra Mark, se aseaza la o masa. Dora, ospatarita, se duce sa ii ia comanda. Mark ii cere o cafea si ii zambeste.
Dora:-Imi place zambetul tau. Nu mi-l imprumuti?
Mark: Sa ti-l imprumut? E ciudat. Tu nu zambesti?
D: Nu am un zambet propriu si caut sa-l fur de la altii. Al tau mi-a placut.
M: (razand si privind-o ca pe un copil) Sa-ti dau zambetul meu...Pe asta nu am mai auzit-o. (redevenind serios) Imi aduci cafeaua aia odata?
Dora ii aduce cafeaua. Mark isi aprinde o tigara si o priveste lung. -Tot aici esti?Acum ce mai vrei?
D: -Ti-am spus. Iti vreau zambetul.
M: Nu poti cere pur si simplu zambetul oamenilor si sa astepti sa il primesti, de parca ar fi ceva banal.
D: Atunci ti-l cumpar. Mai stii, poate esti zgarcit, poate ai nevoie de bani, poate ai divortat si trebuie sa platesti pensie alimentara...
M: Esti nebuna! (rade)
D: (apropiindu-se de el cu miscari lascive) Haide, ma vand pe un zambet.E atat de greu sa te desparti de el?
M: Ce vrei de fapt de la mine?
D: Nici eu nu stiu. Poate ca, de fapt, nu vreau nimic. Poate ca nici nu ma intereseaza zambetul tau. Dar imi surade ideea de a-l vedea pe buzele mele. Nu crezi ca mi-ar sta bine?...Si ce ieftin ma vand...
M: (enervat) Hai, zi odata ce vrei si pleaca. Sunt chiar atat de fermecator?
D: Poate ca da... Sau poate ca nu... (privind aiurea) Iarasi ploua.
M: Ploaia vine sa aduca incertitudine, incertitudinea-insomnie, insomnia-rusine, rusinea- nesupunere prefacuta...
D: In sufletul meu ploua deja de prea multa vreme. Norii grei incep sa ma sufoce. (Asculta plictisita zgomotul ploii)


Scena 2
Apartamentul Dorei. O camera mica, im mijloc o masuta cu doua cafele aburinde. Intr-un colt, cateva papusi dezbracate zac aruncate. Pe pereti, diferite masti. In dreapta, un pat mare, cu cearsafurile mototolite. In stanga, niste scari urca spre o terasa suspendata.Tyna coboara scarile. Intra Dora cu o masca in maini reprezentand un zambet.
Tyna: Unde naiba ai fost? (are o haina in maini) Chiar nu avem nici un cuier in casa asta?
Dora: Ca sa iti agati sufletul in el? (rade) Unde am fost? Cautam un suflet cald, sa mi-l incalzesc pe al meu.(ia una din canile de cafea si o duce la buze.)
T: (smucindu-i cana) Cald, nu fierbinte. Ai sa-ti oparesti sufletul.
D: Macar eu nu caut sa il agat prin toate cuierele, ca tine.
T: (aruncand haina pe care o avea in maini pe jos) Esti nebuna!
D: (aprinzandu-si o tigara, se intinde alene, ca o pisica) Stiu, mi s-a mai spus.
T: Tot nu mi-ai spus unde ai fost!
D: La El. Ti-am zis, cautam un suflet cald. Sa fiu iubita. Sa ma pot iubi in continuare.
T: Si el? Ce avea atat de special?
D:  Zambetul. M-am oferit sa i-l cumpar.
T: Cu trupul tau... (o priveste ciudat, apoi isi aprinde si ea o tigara)
D: I-as fi oferit sufletul...Dar e deja amanetat...Uite! (ii intinde masca) Tyna o ia si o aseaza pe perete, langa celelalte masti.
T: Ai colectie deja. De acum, nu mai ai ce oferi, ce amaneta...
D: (arata spre papusile dezbracate) Iluziile mele...
T:(privind masca) Deci nu te-a refuzat.
D: Eu nu accept un refuz. Doar ma stii.
T: Macar de ai face-o din orgoliu. Dar o faci din deznadejde. Nu ai obosit sa iti cumperi realitatea de la altii? Dora rade ca un copil.
T: Pacatoaso! Intr-o zi, am sa te duc cu forta la biserica.
D: Biserica mea sunt eu. O masina de spalat in care-mi arunc pacatele.
T: Tu esti o sfanta.
D:Parca eram o pacatoasa.
T: Tu nu-ti poti pierde rugaciunea. Crezi prea mult in tine, incat sufletul tau e aproape sfant. Esti o fanatica. O nebuna intru necredinta.
D: Iar tu esti ingerul meu pazitor.
T: Zi mai bine vocea ratiunii tale. (cateva secunde de tacere. Dora incepe sa tremure, privind in gol)
T: (speriata) Dora, ce e? Ce se intampla?
D: Ma simt in trupul meu ca intr-o camasa de forta.Simt ca e cineva strain in mine. S-a trezit. Iarasi... Isi intinde aripile si-mi sugruma sufletul... Acum tipa...Vrea sa iasa afara...(plangand) Spune-i sa plece...
Tyna ii aduce o oglinda si o pune Dorei in fata. Dora de priveste in oglinda si incremeneste.
T: (calma) O lebada. Se pare ca nu ti-ai spalat prea bine pacatele. Penele-i sunt negre. Uite cum incearca sa-si ia zborul...
Dora incepe sa se zbata, plange cu hohote. Tyna o ia in brate. Dora adoarme.
T: Era si timpul.(o mai priveste o data pe Dora cum doarme, smulge de pe perete masca ce reprezenta zambetul cumparat si iese)

Actul 2 Scena 1

Apartamentul lui Mark. Un apartament mic, destul de intunecat, desi o fereastra mare acopera aproape tot peretele din capat. Un covor negru pe jos. In stanga, oglinzi, in dreapta oglinzi. In mijlocul camerei, un pat mic. Langa el, un sevalet cu un tablou inceput. Pe pat zac tablouri aruncate. Mark priveste pe geam. Se aude soneria. Mark deschide. Intra Tyna.
Tyna: (priveste in jur) Narcis?
Mark : Nu ma cheama Narcis, ci Mark. Tu cine esti?
T: Mark? Hmm...Pacat. As fi pariat ca te cheama Narcis... (se uita la tabloul de pe sevalet) Frumos...Esti si pictor...
M: (intrigat) Cine esti? Nu stiu ce am azi. Parca as fi magnet pentru nebuni...
T: (se intoarce brusc spre el) Eu sunt ratiunea Dorei... Ii intinde masca. Asta banuiesc ca e al tau. Ce ti-a venit sa-ti vinzi zambetul?
M: Nu era al meu, oricum... era al ei, doar ca nu stia asta.
T: Si de ce ai acceptat sa ii vinzi zambetul, daca oricum nu-ti apartinea?
M: O doream... e o nebuna cu ploaia pe umeri. Vroiam sa o simt vibrand asemenea unei corzi de violina sub atingerea degetelor mele... (privind-o pe Tyna in ochi) Ai dreptate, poate ca sunt Narcis. Mi-a placut sa ma privesc in oglinda sufletului ei. Doar ca... (se intrerupse.Constientizand ca are masca in maini, o arunca dezgustat)
T: Ti-a pierit curajul?
M: M-a comdamnat la realitate. Eram doar o umbra. Ma biciuia realitatea,asa ca m-am ascuns in iluzie. (priveste masca cu zambetul lui) Mi-a fost simplu sa-mi vand zambetul...Nici macar nu imi apartinea... Dar ea... mi-a furat totul. Iluziile...mastile...pana si zambetul, abia nascut, tot al ei era... (respirand greu, vorbeste parca pierdut in sine) Existenta ma sufoca, ma doare singuratatea... sufletul meu se zbate ca intr-o colivie, se tranteste de pereti...vrea sa evadeze... De asta pictez.. .pictez libertatea.. .ii nasc aripile din priviri... Ea... e lebada mea... libertatea mea...viata mea...
T: Ti-e dor de ea deja. De naivitatea ei dementa.
M :Naivitatea ei face bine frustrarilor... Sunt un om cu prea multe slabiciuni.
T: Ah, o recunosti?
M: Nu am negat niciodata.
T: Dar nici nu ai recunoscut. Esti ridicol. (rade foarte vesel) Doamne, ce v-ati gasit amandoi...
M: Eu sunt ridicol, tu esti o nebuna. Ce vrei, totusi, de la mine?
T: Pe tine. un Narcis fara oglinzi in care sa se priveasca. Eu ti-am gasit o oglinda. Doarme acum...
M: (ii deschide usa) Pleaca! Mi-a ajuns pe ziua de azi. Dora mi-a furat toate mastile... m-a condamnat la realitate...tu mi-ai distrus oglinzile imaginare... bietele mele iluzii...
T: Dora nu ti-a furat nimic. Tu i te-ai vandut. Ca un Iuda.
M: Ce nu intelegi? (iritat de-a binelea, o apuca de brat, cu intentia sa o dea afara) Iesi! Nu o vreau.
T: Nu exista ea. Sau eu. (rade diabolic) Deja ne apartii. Nu poti fugi.
M: De ce nu accepti refuzul?
T: Ma simt bine cand ma umilesc. Imi face placere, ma relaxeaza.O jugnire din partea ta e ca o binecuvantare. Ca un balsam ce vindeca toate suferintele si umilintele de pana acum.
Mark se duce spre fereastra. Priveste o vreme, apoi se intoarce spre Tyna. Se lipeste speriat de perete, de parca ar fi vazut o fantoma.
M: (cu o voce stinsa, tremurand de uimire) Dora?

Scena 2

O strada pustie. Ploua. In mijlocul strazii sta Dora. Apare Mark cu o umbrela stricata in maini.
Dora: (tremurand) Ce cauti aici? Pleaca. Nu mai am nevoie de tine.
Mark: Dar eu am. (o priveste speriat) Ce faci?
Dora nu ii raspunde, incepe sa danseze, la inceput lasciv, apoi din ce in ce mai salbatic, dand impresia ca zboara.
M: Fii oglinda mea. Cum as putea fi Narcis daca nu am oglinda?
D: (oprindu-se brusc) Tu nu ai nici macar chip. Nu ai nevoie de oglinda. (pleaca)
M: (tipand disperat in urma ei) Nenorocito! Apari in viata mea, imi darami universul, imi negi fiinta si apoi pleci...
Ramas singur, priveste stupid umbrela stricata pe care o tine cu grija in maini de parca si-ar tine sufletul, si incepe sa cante trist:
"Timp, opreste-te! Ultimul cerc
ultimul prieten- a plecat
lebada mea, te iubesc cu tot sufletul
si te rog : Zboara!
Ea zboara deasupra norilor
e straina printre oameni
nu poate atinge iubirea" !


Cortina