pe fiecare frunza scriu scrisori clipei ce trece...

Buzele tale peste buzele mele                                                     
picurau vise peste sufletul adormit                                           
veninul dragostei imi ardea carnea
si totul se zbatea intre mine
si tine
Prin ceata amara
pulsul meu batea nebun
un ritm uitat.







Vreau                                                                      
sa ma dezbrac de mine
de tine
de toti.
Sa raman goala
doar clepsidra vietii
sa-si picure eternitatea
peste trupul meu
peste umerii mei goi
sa ninga cu vise
Colindul norilor
si vantul ploilor
sa alunge fluturii
nascuti intre buzele mele 
Pe piatra uda a mormintelor
va creste firul vietii.
Eu
voi mima eternitatea.


               Tu si eu- doua aripi ce tind sa zboare in directii diferite, dar incarcerate in acelasi trup.
Vreau sa fug! Vreau sa-mi traiesc zborul, sa-mi ploua visele printre fulgerele durerii.
Nevoia de tine ma mistuie.
              Nu vreau sa devin cenusa in zarea amintirilor. Ma vreau  pe mine. Intreaga. 
In oglinda vad amurgul vietii cum se lasa. Te vad pe tine -demon ce imi bantuie retina.
Fluturele s-a transformat in omida... Aripile au devenit o fiinta. Zborul s-a frant dinainte de a cunoaste inaltimea. A ramas doar dorinta.
             In oglinda se lasa amurgul vietii.... 

                                            



 Eram un copil
ce se juca printre cuvinte
muscam din marul durerii                                             
iar samburii au rodit in mine
udati de lacrimile uitarii.
Acum
prin fumul de tigara
naluci ale viselor moarte
imi joaca in fata retinei.                                                     
Cuvintele mi-au devenit gratii.
In inchisoarea alba
a colii de hartie                                                                             
tot ele
imi sunt gardieni.
Cenusa lacrimilor imprastiata
de vantul noptii 
ma poarta 
in valea uitarii
in valea mortii.


Eu
iti spuneam ca suntem                                                        
niste fluturi efemeri
Tu
ma minteai ca stergi timpul
pentru mine
In leaganul bratelor tale
adormeam ca un prunc
te visam 
un zeu
jucandu-te cu nemurirea
aveai in balanta
viata si moartea.
Vroiam
sa infloresc in tine
ca o liana sa-ti cuprind
sufletul
 Inotam in curcubee de lumina
pe pajisti
verzi de vise
alergam cu tine de mana.
Ma sculptai in privirea ta
buzele tale nasteau sarutari 
pentru mine. Te iubeam.
Vroiai
sa-ti devin frica
si fericire. Din coasta ta
ma nasteam
inger.
Dar azi
am devenit un inger
cazut
iubirea s-a stins demult
doar amintirea ei mai palpaie
ca o cometa
indepartata.