Simt
Ca sunt tot ce a mai ramas dintr-un cuvant
Silaba,
Cenusa a ceea ce-a fost
Scrisori necitite
Nerostite
Negandite.
Caut
Sa ma nasc din nou de pe buze arse de dorinta
Sa cantaresc cat doare
Ce doare,
Sa-mi trimit zilele prin posta
Cu destinatia scrisa gresit
Ca sa pot ajunge
Din nou
Cuvant.
O poezie extraordinara...mi-a placut foarte mult!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Livius. E o poezie mai veche, de prin liceu. Apreciez si te mai astept cu alte pareri.
RăspundețiȘtergereDaca ceva imi place sau iti place nu e niciodata vechi:)
RăspundețiȘtergereApropos cand ai terminat liceul,anul trecut?
A,cu siguranta o sa mai am si alte pareri:)
In 2009, de fapt... Si cand spuneam ca e mai veche, vroiam sa spun ca si stilul de atunci difera putin de cel de acum.
ȘtergereAm inteles,merci scorpiutza:)
RăspundețiȘtergere