Iarta-ma,

suflete,

ca ti-am inecat corabiile

pe marea amara a lacrimilor.

Iarta-ma,

ca-ti tuna si-ti fulgera neantul

prin vise.

Te-am mintit,

suflete,

ca ti-am gasit oglina

in privirea lui.

Te-am inselat.

Credeai ca vei capata aripi

sa zbori cu ele prin veac.

Iarta-ma, 

suflete,

ca nu-ti poti impreuna

zilele de maine

cu maine-le lui.

Ramai cu certitudinea

ca vei ramane doar

cu incertudinea

existentei tale.

Ce sa-ti fac,

suflete,

daca sunt doar o sperietoare

de vise

si daca incui mereu

in inchisoarea ochilor

fiecare posibila clipa viitoare

si nu-i dau voie

sa se nasca?

Esti un pagan,

suflete.

Rusine sa-ti fie

ca nu esti mai mult.

Rusine sa-mi fie

ca nu vreau sa-mi fii

mai mult

decat o Duminica-

cea mai pagana dintre Duminicile

zilelor mele.

Ti-ai vandut sarutarea,
Iuda,

pentru 30 de secunde

de zambete.

De ce nu-ti vinzi,

suflete,

sufletul,

pentru 30 de aripi

de zbor?

 Nu-i asa ca ai vrea 

sa zbori 

peste catifeaua trupului sau?

Sa-ti numeri clipele trecute

cu nisipul

din clepsidra buzelor lui?

Nu-i asa ca ai vrea,

suflete,

sa-ti ineci dorinta

in vulcanul sangelui lui?

Si apoi

sa-ti speli pacatele

in parul lui?

Te amagesc,

suflete,

iarasi.

Surzeste,

sa nu mai poti vedea

durerea cum isi incolaceste

veninul

peste trupul tau.

Iarta-ma,

suflete,

ca te-am ingropat de viu

in catacomba trupului meu

printre coaste de beton

si schelete de vise.

Uita,

suflete,

ca traiesti intr-un santier

de vise,

inceput de prea mult timp

si inca

neterminat.

Pribegie prin Calea Lactee

Pe buzele-ti rosii
tacerea isi joaca umbrele.                                      
caravane
prafuite de vise
isi taraie existenta
in desertul
caprui
al ochilor tai.
pasii tai
isi murmura cadenta.
calatori prin veac
isi cauta cararea
inexistentei.

Cheama-ma
sa-mi plang umarul
pe umarul tau stang
sa-ti devin coasta
sa renasc
din tine
prin tine.

ia-mi sufletul la brat
sa ne lepadam
de universul trupurilor
sa devenim
clipe
in zarea amintirlor
tic-tac-uri
ale unui ceas
bolnav
de prea mult timp.

Pribegi,
prin Calea Lactee
sa ne picure buzele
cu lapte
si miere
si praful stelar
sa ni se lipeasca de talpi -
 umbra fierbinte
ale sarutarilor noastre.

Hai,
cheama-ma,
sa-mi ning abanosul parului
printre degetele tale.
sa-mi cern faina trupului
peste sufletul tau
dospit de dorinta.
sa impletim
un colac de salvare
pentru clipele albe
si negre
ale zilei de maine.

Paranoia

Circuli cu metroul prin
venele mele. Opresti
constiincios la fiecare
statie, ca un turist curios cu
harta in mana
sa descopere orasul.
Acum ai
 coborat la statia "Stomac"
imprastii fluturi
si fluturii
cu aripile lor
imi dau aripi.
prin atriul stang te plimbi
pe bulevardul rosu
si viu
al inimii mele.
Saraca!
Ce chin sa primeasca
in loc de navala sangelui
navala iubirii.
Printre sinapsele mele
scurtcircuitate,
uneori
te regasesti.
prin frunzele ruginii
scuturate
de neuronii ruginii
imbatraniti
de dorinta
tu,
iti plimbi jocul picioarelor.
Lipseste ceva, nu-i asa?
privesti in sus
cerul materiei cenusii
e senin
Lipseste ploaia
de lacrimi sarate

hmmm
e pleonasm.
DA
lipseste ploaia!
prezenta ta
diavole
imi insenineaza cerul
si ninge doar cu zambete.

Priveste-te!
prin ochii mei,
priveste-te!
diavole

prezenta ta imi insenineaza
cerul
si ninge doar cu vise.

The Notebook

Dadusem din greseala, in calculator, peste filmul The Notebook. Cum sunt curioasa din fire, si aveam si ceva timp liber, am hotarat sa vad despre ce e vorba.
Este un film extraordinar, care m-a impresionat intr-o maniera in care nici un film nu a reusit sa o faca pana acum. Actiunea in sine nu este deosebita, prezinta povestea de dragoste dintre doi tineri(ea-bogata, el-un simplu muncitor). Dar felul in care cei doi simteau dragostea, felul in care au luptat pentru a putea fi impreuna, m-a facut sa privesc adanc inlauntrul meu si sa ma intreb :" Ce reprezinta dragostea pentru mine?"
Sincer, mi-e greu sa-mi gasesc cuvintele pentru a descrie acea senzatie ciudata, si in acelasi timp, minunata, care m-a incercat pe toata filmului, dar mai ales, dupa ce acesta s-a incheiat.
Un film pe care il recomand cu caldura.

Umbra

Joc pueril juca ea,
alergand mereu
in urma mea,
in fata mea,
mereu intr-o intrecere cu soarele.
Infantilitatea ei ma amuza teribil.
Ii jucam farse ascunzandu-ma
in umbra copacilor
a blocurilora
 sufletului.
- Sufletu-ti nu are umbra,
ma ironiza ea,
cu spaima ascunsa in ochi.
- Nici tu nu ai,
spuneam eu razand.
- De ce umbra nu are umbra?,
intreba ea inocent.
- Pentru ca e doar o fantasma
nascuta din frica
de singuratate a omului.
Daca umbra ar fi avut umbra,
si-ar fi parasit Creatorul
l-ar fi inselat
ca Adam si Eva.
- Deci eu exist
doar din egoismul tau.
- Esti doar o marioneta
menita sa-mi alunge singuratatea,
teama,
dorul.
un joc real, dar totusi
inexistent.
- Si daca vreau sa ma lepad de tine?
- Nu poti.
Esti blestemata sa fii
a mea.
Sa-ti joci rolul
sa-mi joci jocul fiintei,
la infinit.
Nici macar oglinda nu-mi esti,
o tachinam eu.
Ea
plangea cu lacrimi de praf
si ma urmarea
cu devotata dementa.
- Tu esti blestemul meu,
fiinta!

EA- nebuna

EA-
era o nebuna
pe care lumea reala                                    
o abandonase viselor.
Camasa de forta, alba
era realitatea ei,
toata.
EA-
se visa in burta mamei.
Zburdand prin lichidul amniotic
canta
dulci cantece de leagan.

EL-
era un om prea plin de griji
umplut pana la saturatie
de cotidian. De
cafeaua de la ora 7. De
stirile de la ora 5.
EL-
se indragosti instant
de cantecul nebunei,
nebun.
EL o dorea.

EA-
isi dorea o papusa.
EA- copil nascut
si totusi nenascut
cersea viata vietii,
asa cum cerseste vagabondul
o bucata de paine
bogatului.
Cersea zambete sa-si faca
o rochie.
(cerul nu-i mai era de ajuns-
Crescuse.)
In oglinda nebuniei ei
se vedea o zeita
avandu-l pe EL
la picioare.
un EL plin
de cotidian. De
cafeaua de la ora 7. De
stirile de la ora 5. De
cantecul nebunei-
nebun.