Iarta-ma,

suflete,

ca ti-am inecat corabiile

pe marea amara a lacrimilor.

Iarta-ma,

ca-ti tuna si-ti fulgera neantul

prin vise.

Te-am mintit,

suflete,

ca ti-am gasit oglina

in privirea lui.

Te-am inselat.

Credeai ca vei capata aripi

sa zbori cu ele prin veac.

Iarta-ma, 

suflete,

ca nu-ti poti impreuna

zilele de maine

cu maine-le lui.

Ramai cu certitudinea

ca vei ramane doar

cu incertudinea

existentei tale.

Ce sa-ti fac,

suflete,

daca sunt doar o sperietoare

de vise

si daca incui mereu

in inchisoarea ochilor

fiecare posibila clipa viitoare

si nu-i dau voie

sa se nasca?

Esti un pagan,

suflete.

Rusine sa-ti fie

ca nu esti mai mult.

Rusine sa-mi fie

ca nu vreau sa-mi fii

mai mult

decat o Duminica-

cea mai pagana dintre Duminicile

zilelor mele.

Ti-ai vandut sarutarea,
Iuda,

pentru 30 de secunde

de zambete.

De ce nu-ti vinzi,

suflete,

sufletul,

pentru 30 de aripi

de zbor?

 Nu-i asa ca ai vrea 

sa zbori 

peste catifeaua trupului sau?

Sa-ti numeri clipele trecute

cu nisipul

din clepsidra buzelor lui?

Nu-i asa ca ai vrea,

suflete,

sa-ti ineci dorinta

in vulcanul sangelui lui?

Si apoi

sa-ti speli pacatele

in parul lui?

Te amagesc,

suflete,

iarasi.

Surzeste,

sa nu mai poti vedea

durerea cum isi incolaceste

veninul

peste trupul tau.

Iarta-ma,

suflete,

ca te-am ingropat de viu

in catacomba trupului meu

printre coaste de beton

si schelete de vise.

Uita,

suflete,

ca traiesti intr-un santier

de vise,

inceput de prea mult timp

si inca

neterminat.