Translate

joi, 10 martie 2011


Amintirile sunt singurele ancore ce ne mai leaga de trecut… Am descoperit din intamplare, zilele trecute, o melodie absolut superba, care ma emotioneaza mereu… de fiecare data cand o ascult sunt iar o pustoaica de 5-6 ani, cu un zambet larg (chiar daca imi cazuse un dinte :D),  care adora sa se joace de-a mama si de-a tata dar, cel mai important, care traia din tot sufletul.













Voi/Voi
speranze che sperai,/Sperante pe care le-am sperat

sorrisi e pianti miei./zambete si lacrimi de-ale mele.

Promesse di allegria/Promisiuni de fericire

e sogni in cui/si vise in care

volai./am zburat.

Ed il primo spietato Amor mio siete per me/ Si sunteti pentru mine prima poveste cruda de iubire

 Perduti e persi mai/Pierdute dar totusi niciodata pierdute (suna aiurea in romana dar in italiana sunt forme diferite ale aceluiasi verb)

Di voi mi appassionai./Am facut o pasiune pentru voi

Su di voi giurai/Pe voi am jurat

e mi ci tormentai./ si m-am zbuciumat.

Pare niente ma/Pare ca nu ar fi nimic

il cuore era il mio/dar inima era a mea

poi c'eri Tu.../si apoi erai Tu

Vento soffierà,/ Vantul va sufla

la pioggia pioverà,/ Ploaia va ploua

la nebbia velerà,/ceata va cadea

il sole picchierà/ soarele va bate

Ed il ricordo/ Si amintirea

il ricordo di Te,/ Amintirea ta

non passa mai/ nu dispare niciodata

non passa mai./nu dispare niciodata

Ma che buoni/Cat de dulci erau

quei baci fra noi./saruturile noastre

Forse tu,/Poate tu

non vuoi smettere mai./nu vrei sa incetezi niciodata

Per vederti mi bastano/Ca sa te vad nu am nevoie decat

gli occhi lucidi./de ochi lucizi.

Se ti piace e se/ Si daca-ti place si daca

ancora tu vuoi/ inca mai vrei

nel ricordo,/ in amintire

anche senza di noi/chiar si fara noi

tutto torna possibile,/totul devine posibil

anche tu,/chiar si tu

sei qui,/esti aici         oh!!

Qui nel cuore mio....../Aici in inima mea

I ricordi non passano mai/Amintirile nu dispar niciodata

eccoli qui./iata-le aici

Sono molto più forti di noi ./Sunt mult mai puternice decat noi

più vivi./mai vii.

Ani de liceu....


Ani de liceu….


Nu stiu, sincer, de ce am abordat acest subiect acum… dupa cum v-ati dat seama (sau nu) citind ce scrie la profilul meu, sunt inca studenta, ceea ce inseamna ca nu au trecut decat doi ani de cand am terminat liceul. Totusi, facand o mica comparatie cu facultatea (evident, foarte subiectiva), incep sa vad anii de liceu ca pe cei mai frumosi ani… si mi-e dor de liceu ca de un paradis pierdut.
Stiu, ma grabesc putin, avand in vedere ca nu am terminat inca facultatea, dar… sincer, aveam cu totul alte asteptari in ceea ce priveste facultatea… Cand eram inca in liceu si vedeam prieteni mai mari ca pleaca la facultate, eram atat de invidioasa…totul mi se parea extraordinar… Priveam plecarea la facultate ca pe o aventura minunata, in care descoperi lumi noi, iti faci prieteni si, nu in ultimul rand, te descoperi pe tine cu adevarat.
Dar uite ca a venit si ziua in care am ajuns si eu studenta. Eram mai emotionata ca in clasa intai…eram, in primul rand, speriata, dar si entuziasmata, curioasa sa descopar toate micile minuni care ma asteapta…
acum sunt in anul doi…si sincer, sunt cam dezamagita de ceea ce inseamna facultatea… in loc sa ma descopar pe mine, “cea adevarata”, am, paradoxal, impresia ca ma pierd pe mine cu fiecare zi ce trece.
Poate e si din cauza faptului ca am ales un oras destul de mare, in care nu cunosteam pe nimeni… poate si pentru ca asteptam prea mult…prea multe…Si, privind in urma, incep sa regret anii de liceul, care au trecut ca gandul…
Nu ma pot abtine sa nu zambesc cand imi amintesc de nebuniile din liceu… de traditia de a iesi cu cortul la fiecare sfarsit de an scolar, si cat mai des in timpul anului… sau de muntii de pufuleti pe care ii devora intreaga clasa in pause, dupa ce facusem cheta in prealabil…
Acum mi-e dor si de “profa” de fizica, una dintre cele mai teribile profesoare din liceu, dar pe care reusisem sa o “imblanzim” in ultimii ani de liceu…
Dar mi-e atat de dor de toate acestea… si de toate celelalte amintiri care imi mai revin uneori, accidental, in minte, cand mai vad pe strada cate un grup de scolari cu rucsacele in spate….
Pe atunci eram inca un copil…singurele griji pe care le aveam erau cum sa nu ma prinda profa cand jucam “avioanele” in timpul orei de mate, sau cum sa ii spun mamei de cele cateva absente si de cate un 2 sau un 3 (am avut si de-astea, ca orice elev care se respecta :D ), inainte de sedinta…
In schimb, facultatea inseamna, in primul rand, multe griji….mult stres….inseamna parasirea cuibului….si sincer, pentru mine, asta e destul de descurajant… Si nu pentru ca as vrea neaparat sa raman la mama acasa, dar…eram atat de obisnuita sa ma refugiez in ceea ce numeam pana nu demult “acasa”…imi oferea un sentiment incredibil de siguranta. Acum, acest “acasa” nu mai exista…am pierdut notiunea de camin, iar de fiecare data cand merg acasa, ma simt din ce in ce mai mult un simplu musafir…
Off, deja ma pierd printre cuvinte. Nu vreau ca acest blog sa fie un fel de jurnal personal…. Ei, gata cu plangerea de mila… Vroiam doar sa incerc sa va fac sa uitati putin de prezent si sa alunecati printre amintiri inapoi pe linia timpului spre anii de liceu… E atat de placuta senzatia cand iti aduci aminte de micile nebunii din liceu… de colegii cu care te intelegeai sau nu…de profii care iti placeau sau pe care ii urai din tot sufletul, de materiile preferate sau de cele de la care preferai sa chiulesti…E interesant cum se face ca si fiecare moment mai neplacut din anii de liceu se transforma acum intr-o amintire amuzanta…


marți, 8 martie 2011

Tot despre noi...femeile... :)

         Eterna şi fascinanta femeie a fost dintotdeauna muza bărbaţilor, indiferent de domeniu: literatură, războaie, afaceri, politică... De când există omul pe Pământ, bărbatul încă nu a găsit o definiţie.





        Noi, femeile, stim ca de cele mai multe ori suntem un mister pentru barbati. Si in cea mai mare parte ne place asta.
        Dar cu toate acestea, in decursul timpului, foarte multi barbati au incercat sa "defineasca", intr-un fel, ceea ce reprezinta femeia. Am dat un search pe net si uitati cam ce am gasit legat de "eternul feminin" :

" Cand norocul ne surade, intalnim prieteni; cand este impotriva noastra, intalnim o femeie frumoasa". – proverbe chinezesti 


"Cand o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume". – Enriyeu Castaldo


 "Cerul nu poate avea mai multe taine decat poate avea o femeie frumoasa." – Vasile Ghica


 "Cheia enigmei pe care o cauta de trei mii de ani incoace toti filozofii lumii: sa nu intrebi niciodata o femeie de ce iubeste; multumeste-te sa o intrebi: “Ma iubesti?” – Alexandre Dumas


"Femeia este fanta care se deschide in zona vizibilului pentru a lasa extra-ordinarul sa patrunda in lume." – Gabriel Liiceanu


"Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese." – Oscar Wilde


 "Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: "Ce vrea de fapt o femeie?" (Sigmund Freud) 


         Suntem, noi, femeile, un "mecanism" chiar atat de complicat, incat sa nu fim intelese chiar deloc de cei de gen masculin? Un alt lucru ma nedumereste pe mine... De ce femeile sunt mereu considerate a fi "sexul slab"? Sa fie doar din cauza faptului ca, fizic, nu parem atat de puternice ca barbatii? Sau ca ne lasam prada emotiilor mai usor? Sincer, cunosc foarte multe femei care au trecut prin niste incercari extraordinar de grele in viata si care au reusit sa treaca peste toate, oricat de greu le-ar fi fost. Si cunosc si baieti/barbati, care se renuntau destul de usor in fata unor probleme. Bine, acum nu generalizez, dar ma intreb cati barbati s-ar descurca oare sa aiba grija de camin, de copii, de partener, si sa aiba si un job? Sincer, chiar sunt curioasa... NU vreau sa par o feminista extremista, dar ma simt de multe ori tratata superficial doar pentru ca apartin sexului feminin.
     Aud mereu comentarii de genul " Cine stie cu cine a flirtat (ca sa fiu delicata), de a reusit sa obtina cutare lucru" sau multe alte chestii de genul, si nu mi se pare corect acest lucru. Stiu, exista multe femei care fac acest lucru pentru a obtine un job, o promovare sau mai stiu eu ce, dar asta nu inseamna ca toate facem la fel. 
     O alta chestie pe care o urasc e acel aer de superioritate pe care il afiseaza multi barbati atunci cand vine vorba de o discutie legata de relatii... Celor mai multi nu le place sa recunoasca in fata tovarasilor lor cat de mult isi iubesc ei prietena, ca nu doamne-fereste sa fie luat in ras...Ei, dar cine ar recunoaste ca poate, in casa canta gaina si nu cocosul? Sau ca adora sa fie alintati cu diferite diminutive din regnul animal, gen "puiut, puisor, ursulet, etc, etc"? S-ar simti lezati in amorul propriu, si nu am vrea ca asa ceva sa se intample, nu-i asa?
       Bine, acum sper sa nu fiu luata la palme de cei de sex masculin, dar ce incerc sa spun eu aici e ca noi, femeile, meritam sa fim privite cu un pic mai multa atentie si, chiar daca suntem greu de inteles, suntem totusi niste fapturi puternice, in ciuda aspectului, de multe ori, plapand.
       Ei, destul despre femei...am sa inchei toata aceasta pledoarie in cinstea doamnelor cu un banc destul de simpatic, care, sper eu, sa nu supere pe nimeni.
       V-am tzucat :*:*:*:* 


O femeie este oprita din trafic de un politist:
Politistul: Buna ziua.
Femeia: Buna ziua, ce sa-a intamplat?
P: Ati depasit limita de viteza. Permisul dvs., va rog. 
F: Vi la-as da, numai ca nu am asa ceva.
P: Nu aveti?! 
F: la-am pierdut definitiv pentru conducere repetata in stare de ebrietate. 
P: Aha... Imi aratati va rog actele masinii?
F: Nu pot.
P: De ce?
F: Am furat aceasta masina.
P: Ce-ati facut?!
F: Am furat masina si am ucis proprietarul.
P: Poftim?!!!
F: Daca nu ma credeti, cadavrul este in portbagaj... vreti sa il vedeti? 
In acest moment politistul se retrage incet spre masina sa si cere ajutoare prin radio. In 5 minute sosesc la fata locului alte 5 masini de politie. Un ofiter superior se apropie de masina femeii cu pistolul pregatit. 
Politistul 2: Doamna, va rog sa iesiti din masina!
Femeia iese din automobil.
F: sa-a intamplat ceva, domnule?
P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus ca ati furat aceasta masina si ca ati ucis proprietarul. 
F: Am ucis proprietarul?
P2: Da. Va rog sa deschideti portbagajul.
Femeia deschide portbagajul, care este gol...
P2: Masina este a dvs., doamna?
F: Da. Poftiti actele ei.
Primul politist ramane perplex.
P2: Unul dintre colegii mei sustine ca nu aveti nici permis.
Femeia cauta in poseta, scoate un port-document si-l intinde politistului. Aceste il deschide si studiaza permisul, care este in regula. Tipul deja nu mai stie ce sa creada. 
P2: Multumesc, doamna... Vedeti, colegul meu mi-a spus ca nu aveti permis, ca ati furat masina si i-ati ucis proprietarul! 
F: Sunt convinsa ca porcul asta mincinos v-a spus si ca mergeam cu viteza! 
Morala: Nu va puneti cu femeile...;))



Ziua femeii..

          Buna ziua. dragii mei. Pentru ca suntem pe data de 8 Martie, m-am gandit ca prima mea postare sa fie despre aceasta zi. O zi superba, de altfel, o zi in care chiar simti ca e primavara. Si e atat de placut sa te plimbi pe strada, uitandu-te cu atentie la fiecare femeie care trece pe langa tine, aranjata, cocheta, ca de', doar azi e ziua femeii, nu-i asa?

Garbo sarbatoreste Luna femeii!

             Orice femeie asteapta cu nerabdare ziua femeii, zi in care isi doreste sa fie rasfatata atat de iubit, sot, cat si de copii, rude si chiar colegi. Este ziua in care femeia este sau ar trebui sa fie ridicata pe piedestalul unei regine, sa primeasca flori in semn de respect si multumire.                                                                                Democratia si tranzactia au facut ca pretentiile sa creasca. Si de la flori s-a ajuns la cadouri cat mai costisitoare si mai extravagante: bijuterii, parfumuri, excursii si sejururi in strainatate prin care barbatii incearca sa-si exprime dragostea fata de femeia din viata lor. Mai mult, emanciparea si independenta financiara a femeilor au impus ca „moda" de ziua femeii, participarea la spectacole de striptease masculin sau la „petreceri intre fete". Ceea ce mi se pare un pic ciudat este faptul ca ziua femeii este sarbatorita numai intre doamne, barbatii fiind exclusi. Totusi, daca ne gandim, numai alaturi de ei ne putem simti femei si deveni mame, intr-un cuvant sa ne implinim menirea nostra pe acesta lume. Caci, ce poate fi mai inaltator decat sa urmaresti fiecare etapa a evolutiei, sa vezi cum viata se dezvolta si cum o mica particica din tine devine un propriu univers. Un lucru extraordinar care te transforma si te face sa vezi numai lumina si soare... Dupa parerea mea, acesta este cel mai de pret motiv pentru care ar trebui celebrata femeia, acest miracol si mister despre care un mare ganditor francez spunea ca este « cea mai frumoasa jumatate a lumii ».
  
           Asa ca va invit, dragii mei, ca macar astazi sa va uitati cu atentie la doamnele si domnisoarele din viata voastra si sa incercati, pe cat cu putinta, sa le faceti sa se simta niste mici minuni...


        Iar voi, fetelor, lasati ghiocelul sa va aduca primavara in suflete, renuntati macar pentru o zi la griji, la cursuri, la nebunia serviciului si bucurati-va de ceea ce sunteti... Pentru ca sunteti absolut MINUNATE! Uitati de kilogramele in plus, nu va necajiti ca rochita preferata nu mai sta asa bine pe voi, sau ca parul iar nu vrea sa stea asa cum vreti voi. Azi voi sunteti in centrul atentiei,sunteti centrul universului.... Bucurati-va pur si simplu!






La multi ani, dragele mele, si fie ca primara sa va aduca multa multa iubire si impliniri...